Omraam Aivanhov

Omraam Mikhael Aivanhov

  • În fiecare dimineaţă, înainte de orice activitate, reculegeţi-vă un moment, în ideea de a introduce în voi pacea şi armonia, legându-vă de Creator şi consacrându-I, prin rugăciune şi meditaţie, această zi care începe.
    Esenţial este începutul. Aici, la început, forţele noi se declanşează şi se orientează. Pentru a acţiona corect, trebuie, întotdeauna, să începeţi prin a căuta Lumina. Când vine noaptea, nu vă grăbiţi, în întuneric, să luaţi un obiect sau să începeţi vreo activitate; aprindeţi mai întâi o lampă şi apoi acţionaţi Ei bine, pentru orice activitate în viaţă, mai întâi aveţi nevoie să aprindeţi lumina, adică să vă concentraţi, să vă reculegeţi, înainte de a şti cum să acţionaţi. Dacă nu aveţi această lumină, veţi orbecăi, la stânga sau la dreapta, veţi bate la toate porţile, dar nu veţi face nimic bun.
    Întreaga zi se va înscrie pe făgaşul pe care îl veţi da, chiar de dimineaţă, gândurilor voastre. Ca urmare a faptului că sunteţi sau nu atenţi şi vigilenţi, vă veţi deschide drumul sau, din contră, vi-l veţi bloca cu tot felul de lucruri inutile, sau chiar nocive. Discipolul Ştiinţei Iniţiatice ştie cum să-şi înceapă ziua, dacă doreşte ca ea să fie fructuoasă, plină de mila lui Dumnezeu, până când va putea răspândi această milostenie în jurul lui, asupra tuturor făpturilor. El ştie că trebuie să aibă, încă de dimineaţă, o gândire fundamentală, în jurul căreia vor gravita, în timpul zilei, toate celelalte gânduri.
    Dacă aveţi pentru fiecare zi un scop precis, o orientare precisă, un ideal de atins, toate activităţile vi se vor ordona, încet-încet, se vor organiza şi vor contribui la realizarea acestui ideal. Chiar dacă unele gânduri şi sentimente străine, negative, vor încerca să pătrundă în voi, ele vor fi orientate şi puse în slujba Lumii Divine, vor fi obligate să meargă în direcţia pe care aţi ales-o. Astfel, mulţumită acestui gând fundamental pe care vi l-aţi pus dis-de-dimineaţă în minte, în inimă, veţi putea înscrie această zi în Marea Carte a Vieţii.
    Cum totul se înregistrează, odată ce aţi trăit o zi minunată, o zi a Vieţii Veşnice, nu numai că ea va fi înregistrată, nu numai că nu va muri, dar va încerca să antreneze şi celelalte zile pe urmele ei, pentru a-i semăna. încercaţi, cel puţin, să trăiţi bine o singură zi, căci ea le va influenţa pe celelalte: le va invita să le vorbească şi să le convingă să fie asemenea ei: echilibrate, ordonate, armonioase.
  • Visul, aşa cum îl înţelege Ştiinţa Iniţiatică, este germenele întregii realităţi. Lumea materială, lumea fizică nu este decât o cristalizare a unui vis, şi chiar dacă ea ar dispărea, visul ar exista, fiindcă el singur este cel real: el este acela care generează toate formele sensibile. Străduiţi-vă zilnic să deschideţi în mod conştient porţile visului. În vis veţi găsi elemente indispensabile pentru a vă reconstrui viaţa şi a-i da un sens. Atunci, chipul vostru va reflecta chiar ceva din această lume a luminii, a frumuseţii şi a bucuriei nealterabile. Aceasta este adevărata viaţă.
  • Menţine-te în zonele pozitive ale fiinţei tale!
    Pentru a scăpa de indispoziţiile voastre interioare, există întotdeauna o soluţie: să schimbaţi planul. Să luăm un exemplu. Sunteţi supăraţi, descurajaţi, aveţi impresia că totul este împotriva voastră, evenimentele, oamenii. Şi iată că adormiţi. Când vă treziţi, după câteva minute, simţiţi că ceva s-a schimbat. Ce s-a întâmplat ? Dormind, aţi schimbat planul; aţi scăpat şi ?duşmanii? care vă urmăreau nu v-au mai putut însoţi.
    Există întotdeauna un loc în care vă puteţi refugia, şi multe suferinţe vor fi îndepărtate dacă veţi şti să schimbaţi planul. Gândiţi-vă la aceasta. În loc să vă cufundaţi în stări negative ca în nişte nisipuri mişcătoare, reacţionaţi imediat. Imediat ce resimţiţi o tristeţe, o descurajare, încercaţi să mergeţi într-o regiune în care să scăpaţi de ele. Dacă tulburările voastre se află în intelect, mergeţi spre inimă. Dacă sunteţi urmăriţi în acelaşi timp şi în inimă şi în intelect, urcaţi în suflet. Dacă sunteţi urmăriţi şi în suflet, refugiaţi-vă în spirit. În spirit, nimic nu vă mai poate atinge
  • Purificare – prin suferinţă sau în lumină
    Din cauza puterii sale mari de absorbţie, apa, circulând pe pământ sau în aer, se încarcă de impurităţi. Dar natura a prevăzut deopotrivă anumite procese prin care ea se poate decanta. Aceste procese sunt de două feluri. În primul, apa se infiltrează în sol; acolo, în întuneric, ea străbate diferite straturi, lăsându-şi prin trecere impurităţile. Astfel, ea devine încet-încet limpede şi clară, şi într-o zi ţâşneşte undeva ca apă de izvor. În al doilea caz, apa este încălzită de razele soarelui, devine uşoară, se înalţă în atmosferă sub formă de vapori şi se purifică prin evaporarea sa; mai târziu, ea recade pe pământ sub formă de rouă sau ploaie dând viaţă vegetaţiei.
    Pentru oameni, există de asemenea două metode de purificare. Aceia care nu doresc să se purifice prin razele soarelui spiritual, spiritul, trebuie să coboare în mod simbolic sub pământ, să treacă prin locuri întunecate, adică prin greutăţi, suferinţe, şi să suporte presiuni puternice. Adevăraţii discipoli caută o altă metodă: ei se expun razelor spiritului, se înalţă şi absorb elementele cele mai luminoase care îi purifică.
  • Hrăniţi-vă în timpul vieţii structurile superioare ale fiinţei
    Fiinţa umană vine să se încarneze de fiecare dată pe pământ pentru puţin timp. Ea trebuie să se instruiască, să lucreze aici câţiva ani, apoi ea pleacă…Puteţi avea deci o viziune exactă şi completă a vieţii numai dacă veţi include în ea şi ceea ce numim moarte. Viaţa voastră nu se limitează numai la aceste intervale de timp ce le petreceţi pe pământ. Viaţa voastră este foarte lungă, infinită, este o succesiune de un „du-te –vino” între pământ şi lumea de dincolo.
    Chiar când trăiţi în planul fizic, nu trăiţi numai în corpul vostru fizic, ci şi în corpurile voastre psihice: corpurile astral şi mental, şi în corpurile voastre spirituale: corpurile cauzal, budic şi atmic. Trebuie să învăţaţi să hrăniţi aceste corpuri, altminteri chiar în această existenţă vă va lipsi ceva foarte preţios. Şi mai ales, atunci când veţi pleca în lumea de dincolo, va trebui să trăiţi în aceste corpuri ; atunci, cum vă veţi simţi dacă nu le-aţi hrănit?
  • Lucrarea spirituală trebuie ţinută discretă
    Lucrarea spirituală nu se aseamănă cu nici o altă lucrare, este ceva care atinge ceea ce fiecare ființă are mai profund, mai intim. Ea trebuie efectuată, dar fără să a spune ce faci. Toți cei care încep să povestească cum se exersează, cum meditează și ce rezultate au obținut, sunt niște inconștienți care nu știu ce pierd. A vorbi despre propria lucrarea spirituală dovedește că nu i-ai înțeles nici natura, nici exigențele.
    Vă sfătuiesc deci să păstrați secret tot ceea ce faceți pentru a vă apropia de acest ideal de lumină, de frumusețe la care aspirați. Păstrând secretă această lucrare, mențineți deopotrivă în voi elanul, ardoarea, entuziasmul de care aveți nevoie pentru a progresa. Iar dacă veți persevera, dacă strădaniile voastre sunt cu adevărat sincere, să știți că într-o bună zi aceasta se va întrezări: toți vor simți viața spiritului manifestându-se în voi.
  • Trăieşte fără încetare în bucurie pentru a te păstra în fluxul divin
    A trăi fără încetare în bucurie pare ceva imposibil fiindcă nu se cunoaşte structura fiinţei umane. Dincolo de corpul fizic, astral şi mental, noi posedăm încă trei corpuri superioare: corpurile cauzal, budic şi atmic. Aceste trei corpuri ne pun în legătură cu lumea divină şi dacă reuşim să le dezvoltăm, nici chiar grijile şi necazurile nu ne mai pot distruge sau întuneca ceea ce suntem pe cale să trăim în regiunile luminii.
    De aceea, prin gândurile, sentimentele şi faptele noastre, dar şi prin meditaţie şi rugăciune, trebuie să ne străduim zilnic să păstrăm legătura cu lumea divină, pentru a continua să trăim în sufletul şi spiritul nostru. Iar sufletul şi spiritul nostru ne inspiră o cu totul altă modalitate de a vedea şi simţi lucrurile. Atunci când sufletul şi spiritul vorbesc în noi, atâtea necazuri dispar, atâtea suferinţe!…Iar ele se transformă chiar în linişte, în înţelepciune, în înţelegerea sensului vieţii.
  • Consacrarea tuturor lucrurilor – o protecţie
    O construcție, fie un templu sau o casă, dar și niște obiecte, alimente, haine, pot fi consacrate unei entități, unei idei pentru a folosi unei anumite lucrări. Atunci când se consacră un obiect, se imprimă pe latura sa eterică niște amprente, niște imagini, astfel ca obiectul să aparțină de acum înainte acelei entități, acelei idei, fiindu-i hărăzit. Cerul a asistat la această consacrare, i-a fost martor. Din acea clipă, dacă niște intruși încearcă să pună stăpânire pe el, ei se fac vinovați de violare de domiciliu, există o „poliție” spirituală ce îi urmărește și îi alungă.
    Poate veți fi uimiți, dar obiectele sunt un fel de locuințe cu uși și ferestre prin care pot pătrunde și ieși niște entități. Pentru ca entitățile răufăcătoare să nu se folosească de aceste obiecte, consacrați-le Domnului, Mamei Divine, forțelor luminoase și creatoare ale naturii: ele le vor fi predestinate.
  • Totul din jur se impregnează cu energia stărilor noastre
    Acolo unde locuiți, o mică cameră sau o casă mare, zidurile, mobilele, obiectele sunt impregnate cu emanațiile voastre. Este latura magică a prezenței: depuneți peste tot ce vă înconjoară, și în special pe obiectele ce le atingeți, niște particule eterice care sunt conductoarele unor influențe favorabile sau nefaste. Dacă proiectați fără încetare niște gânduri, niște cuvinte și sentimente negative, aceste obiecte devin ca niște magneți care atrag tot ce este rău din univers. Desigur, și contrariul este adevărat: dacă emanațiile voastre sunt impregnate de înțelepciune și iubire, depuneți niște fluide bune pe obiectele ce vă înconjoară și ele devin niște conductori de lumină, de bucurie, de sănătate. Obișnuiți-vă de acum înainte să faceți acest exercițiu: în toate camerele casei voastre, învățați să atingeți obiectele cu atenție, cu iubire, cerând Spiritului Divin să-și întindă binecuvântările asupra lor. Spuneți: „Spirit al luminii, al purității, al adevărului, Îți consacru aceste obiecte pentru ca ele să devină un receptacul, un instrument al puterii tale.” Spiritul va veni să locuiască în casa voastră
  • Entități spirituale – rămâneți legați de ele pentru a fi mereu bine inspirați
“Cel care trăiește sentimente sfinte posedă niște grăunțe căutate de unele entități celeste pentru a le face să crească și să rodească. Dacă lasă să moară aceste sentimente în sine, datorită unor anumite împrejurări, el întrerupe tot contactul cu ființele din înalt. Cine ar fi atât de prost să taie firul telefonului și să se lipsească astfel de toate legăturile cu prietenii și ajutorul lor, dacă are nevoie? Ei bine, aceasta este situația tuturor celor care renunță să-și hrănească în suflet niște sentimente ce îi vor pune legătură cu Cerul: ei au mers pe mâna lor, fără vreun ajutor exterior.
Oamenii cred în general că luciditatea, judecata, intuițiile lor nu depind decât de ei, că sunt singurii lor autori, iar aceste calități nu le pot fi luate. Ei se înșeală. Acestea sunt niște inspirații primite de la unele entități spirituale. De aceea ei trebuie să se preocupe să rămână într-o bună comunicare cu aceste ajutoare prețioase care îi sprijină prin avertismentele și sfaturile lor.”
  • Intelepciunea
Contrar a ceea ce mulți își închipuie, înțelepciuea nu este nici tristă, nici posacă, pentru că în înțelepciune, în adevărata înțelepciune, există și iubire: inima și intelectul lucrează împreună. Lampa înțeleptului nu proiecteză doar lumina rece a intelectului care judecă, arată și subliniază cele mai mici imperfecțiuni; ea strălucește, dar în același timp își răspândește căldura, iubirea, și de aceea este veselă. Da, lampa înțeleptului este plină de veselie. Precum soarele.
  • În mod obiectiv, soarele care strălucește pe cer nu are decât aparența unei mingi de foc; atunci, de ce copiii îl desenează cu un zâmbet larg? Instinctiv, copiii au înțeles ceva foarte important: ei simt că există bucurie în lumina soarelui. Așa cum există bucurie și în flacăra unduitoare a unei lămpi.
  • Lumina este materia creaţiei, şi deşi ea este difuzată peste tot în spaţiu impregnând totul, oamenii nu o văd, nu o simt, pentru că ei nu sunt încă suficient de dezvoltaţi spiritual ca să perceapă o realitate atât de subtilă, având şi o adevărată lucrare de făcut. Acela care obişnuieşte să se concentreze asupra luminii îşi rafinează într-atât simţurile încât nu numai că începe să o simtă, dar o atrage în sine.
    Spuneţi că nu ştiţi asupra cărui subiect să meditaţi? Concentraţi-vă asupra luminii, simţiţi că o atrageţi, că o introduceţi în voi şi atunci toate particulele vechi ale corpului vostru vor fi încet-încet înlocuite prin particule noi, pure, luminoase. Să nu încetaţi niciodată să căutaţi lumina, ea este singura ce poate să restabilească în voi armonia perfectă. Făcând acest exerciţiu, lucraţi pentru mântuirea voastră.
  • Saturatie spirituala : Din când în când sunteţi tentaţi să vă spuneţi: „Ajunge, m-am săturat să merg la răsăritul soarelui, să fac exerciţii de gimnastică şi de respiraţie, să meditez, să mă rog, să-mi supraveghez gândurile, sentimentele, cuvintele…toate aceste eforturi sunt extenuante, eu vreau să mă odihnesc.”
    Desigur, este normal să aveţi o asemenea reacţie. Dar atunci când vă vin astfel de gânduri, să nu le deschideţi sufletul vostru. Dacă vă simţiţi prea încordaţi, nu vă impuneţi zilnic aceleaşi constrângeri, dar nu trebuie niciodată să acceptaţi ideea de a nu face eforturi, fiindcă tocmai acestea vă menţin trezi, vii. Dacă vă lăsaţi antrenaţi un moment, poate vă veţi crede mai liberi, mai nestânjeniţi, dar aceasta nu va dura; foarte repede vă veţi simţi în interior îngreunaţi, împiedicaţi. Fiţi deci atenţi!
  • Pentru a avea o idee corectă în privinţa viziunilor pe care clarvăzătorii susţin că le au, trebui să înţelegem că natura acestor viziuni este identică cu cea a viselor. Nu este decât o problemă de nivel de conştiinţă, viziunea clarvăzătorului producându-se în stare de veghe, iar visul apărând în timpul somnului. Vă întrebaţi dacă puteţi da crezare uneia sau altuia…Da, dar numai în măsura în care ele vă arată gradul de evoluţie al celor care au aceste viziuni sau vise.
    Visele şi viziunile au mereu un sens, dar cei care nu au reuşit să se degajeze de planul astral inferior vor primi viziunile şi visele lor din aceste regiuni obscure. Şi evident, nu ne putem mândri cu o asemenea cunoaştere a lucrurilor, sau să primim nişte răspunsuri exacte la întrebările ce ni le-am pus. Numai atunci când fiinţa umană a reuşit să se înalţe până la planurile cauzal, budic, atmic, viziunile şi visele sale ne pot lumina asupra realităţii.
  • Pentru a înțelege un adevăr, nu este suficient să îl lăsați să vă pătrundă în urechi sau chiar în creier, fiindcă și acolo el rămâne la periferia ființei voastre, nu pătrunde cu adevărat în voi. Iar într-o bună zi el se șterge, îl uitați.
    Cum să nu uitați adevărurile primite? Făcându-le carne și os în voi. În acea clipă, chiar dacă vă pierdeți memoria, nu le veți uita. Poate că în mod intelectual nu le veți putea exprima, deoarece memoria, fiind legată de planul mental, v-a părăsit, dar aceste adevăruri vor rămâne mai profund în voi. Le veți lua cu voi când veți pleca în lumea de dincolo, iar când veți reveni pe pământ, ele vă vor însoți mereu, fiindcă vor forma de acum înainte chintesența ființei voastre.”
    • Mulți oameni nu se tem să ciocnească un pahar cu toți diavolii Infernului, dar spiritul, lumina, stările superioare de conștiință le provoacă cea mai mare frică și îi alungă. În profunzimea ființei lor, ei simt că au încă nevoie să dea frâu liber capriciilor, dorințelor lor arzătoare; cum să nu se teamă atunci de o lumină ce le va arăta slăbiciunile și le va provoca niște remușcări de fiecară dată când vor realiza că au acționat prost?
    • Aceia care se tem de lumina spiritului nu au analizat corect cauza și se justifică cu nenumărate pretexte false, de pildă că spiritualitatea dezechilibrează oamenii, îi împinge să-și neglijeze viața familială și cea socială. În timp ce ei sunt niște părinți și niște cetățeni minunați, vedeți voi… Ei bine nu, adevărul este că ei fug de lumină, simțind-o ca aprigul dușman al naturii lor inferioare pe care nu vor să se străduiască să o stăpânească.
    • Una dintre cărţile Zoharului, “Sifra Ţeniuta”, începe cu aceste cuvinte: “Ştim despre Cartea Secretă că este cartea care se referă la echilibrul balanţei.” Dar echilibrul nu înseamnă imobilitate. Atunci când Dumnezeu s-a polarizat pentru a crea, balanţa cosmică a început să penduleze, să oscileze. Creaţia presupune o oscilaţie continuă a celor două talere ale balanţei, şi cât timp creaţia nu va fi desăvârşită, balanţa va continua să oscileze. Oscilaţia balanţei arată că această creaţie este mereu în devenire. Echilibrul perfect ar împiedica schimburile. Or, viaţa este făcută numai din schimburi. În acelaşi timp, această mişcare trebuie să fie controlată, întrucât dacă unul dintre talere se înalţă prea sus, celălalt coboară prea jos şi urmează prăbuşirea: oscilaţia se opreşte şi nu mai există viaţă
    • Ceea ce numim echilibru este deci în realitate un anumit dezechilibru, un echilibru rupt pe moment pentru a fi restabilit imediat. Din această ruptură de nivel ţâşnesc nişte forţe ce trebuie repede direcţionate într-o mişcare contrară pentru a fi stăpânite. Această oscilaţie generează deci viaţa, şi se poate afirma că viaţa este un dezechilibru ce este corectat fără încetare.
    • Se întâmplă ca membrii familiei voastre care au părăsit pământul, în special părinții, bunicii voștri, să vină să vă viziteze, deoarece ei nu v-au uitat și vor să știe ce faceți de la plecarea lor. Când vă văd angajați pe calea binelui, a luminii, ei sunt fericiți, dar dacă asistă la niște regrese, la niște căderi, ei se simt trădați de copiii lor.
      Observându-vă, ei își pun deopotrivă niște întrebări privind felul cum au acționat în timpul vieții, dar și despre educația și exemplul ce le-au oferit. Ei înțeleg ceea ce au neglijat, unde au greșit, și încearcă să pătrundă în voi pentru a vă sfătui. De aceea, atunci când vă confruntați cu unele dificultăți, când traversați niște încercări, vă puteți întoarce spre ei, cerându-le ajutorul.
      Este aproape inutil să ne angajăm în viaţa spirituală atât timp nu am înţeles cât de încăpăţânată este natura inferioară a omului, şi câtă vigilenţă, perseverenţă, umilinţă, abnegaţie cere lucrarea ce trebuie înfăptuită asupra ei. Există în fiecare fiinţă umană destul de mult această capacitate de reînnoire, de regenerare, de divinizare, dar acest proces este foarte lent, iar ceea ce fiecare poate realiza în această existenţă depinde de lucrarea deja începută în încarnările anterioare.
      Acela care nu conştientizează dificultăţile întâlnite inevitabil în viaţa spirituală nu va putea progresa; el va suferi şi îi va face şi pe alţii să sufere. Angajarea în viaţa spirituală cere să fii mai întâi foarte lucid în ceea ce te priveşte.
      • După moarte, atunci când şi-a părăsit corpul fizic, omul pătrunde în planul astral inferior unde suportă toate nedreptăţile şi suferinţele ce le-a provocat celorlalţi. Veţi spune: „Şi dacă am provocat un rău involuntar, fără să ne dăm seama?…” În ochii Inteligenţei Cosmice, inconştienţa nu este nici ea acceptabilă; de altfel scopul ei nu este de a se răzbuna, nici de a pedepsi, ea doreşte înainte de toate să îl facă pe om să devină conştient, şi de aceea îl face să treacă prin suferinţele pe care le-a provocat celorlalţi pentru a învăţa, a înţelege şi a se perfecţiona.
      • Unele creaturi străbat foarte repede această regiune a astralului inferior, pentru că nu au comis greşeli foarte grave; altele rămân şi suferă mult timp. Când acest stagiu este terminat, ele ajung în regiunile astralului superior, unde resimt o bucurie, o fericire proporţională binelui ce l-au făcut, fiindcă ele trebuie să devină conştiente şi de faptele lor bune. Dacă le-au însufleţit altora curajul, speranţa, lumina, dacă au trezit credinţa, iubirea, ele trăiesc aceleaşi stări.”
      • Dacă se întâmplă să întâlniți pe cineva care vă transmite pofta de viață și de a face bine, dacă după ce ați vorbit cu el sau numai l-ați ascultat vă simțiți plini de curaj și speranță, să știți că este infinit mai prețios decât dacă ați fi dobândit orice cunoaștere intectuală, pentru că aceasta vă face să vă pierdeți sensibilitatea și deseori vă epuizează. Este mult mai preferabil să trăiți zilnic lângă niște persoane care vă dau un elan, dorința de a acționa, iubirea pentru ceea ce faceți, decât compania celor care sunt savanți ca niște enciclopedii, dar incapabili să trezească în voi ardoarea și entuziasmul.
        Veți spune: „Există totuși niște cunoștințe de dobândit în viață!” Da, desigur, dar dacă sunteți și bine dispuși, plini de iubire, de bucurie și entuziasm, dobândirea acestor cunoștințe vă va fi ușurată.
      • Fiinţa umană se poate compara cu o carte, o carte pe care ea însăşi este pe cale să o scrie. Şi adesea, ce mâzgălitură, ce bolboroseală! Toate neroziile şi aberaţiile se găsesc aici…Iar atunci când două din aceste cărţi se întâlnesc şi simt o atracţie una pentru cealaltă, ele sunt ocupate zi şi noapte să se citească, dar oare ce învaţă din această lectură?
        Oamenii cunosc cu siguranţă multe lucruri, dar nu au învăţat încă cum trebuie să-şi scrie propria carte. Ei ştiu să creeze numai în exteriorul lor: să sculpteze, să modeleze, să deseneze, să scrie…mereu în exterior; interiorul este încă un teren nedefrişat. A venit vremea ca ei să conştientizeze că trebuie să se preocupe să-şi scrie propria carte. Atunci, de fiecare dată când se vor întâlni, ei vor fi încântaţi să poată citi unii pe alţii nişte scrieri, nişte desene sublime: calităţile, virtuţile, harurile pe care fiecare le lucrează pentru a şi le dezvolta în sine
      • Se întâmplă ca, aruncându-şi privirile spre pământ, un mare spirit să se prezinte în faţa Domnilor Destinelor, cei Douăzeci şi Patru de Bătrâni şi să le spună: “Deşi eu sunt liber să rămân aici pentru a mă bucura veşnic de toate splendorile Cerului, acordaţi-mi permisiunea să cobor pentru a ajuta toate acele fiinţe umane care suferă.” Iar ei îl lasă să coboare.
        Dar de îndată ce a coborât, el este supus limitărilor planului fizic: frigul, foamea, oboseala, boala, moartea. Spiritul său vine de foarte sus, dar acceptând să coboare în materie el trebuie să îi suporte legile. Desigur, datorită puterii spiritului său, el are mai multe posibilităţi de a înfrunta încercările vieţii pământene decât oamenii obişnuiţi. Dar lumea fizică rămâne lumea fizică, iar un spirit, oricât de mare ar fi, care se decide să se încarneze în materie trebuie să lupte fără încetare pentru a o domina şi a-şi regăsi, în sine, libertatea pe care o avea în înalt.
      • Cea mai simplă cale prin care să dizolvi judecăţile faţă de cineva sau faţă de tine este să te muţi în spaţiul compasiunii. Dacă poţi privi pe cineva cu compasiune, la fel vei face şi cu tine. În felul acesta îţi vei vindeca nu numai relaţiile, ci întreaga viaţă, pas cu pas.
      • Când te superi pe cineva este pentru interpretezi alegerile sale ca pe o lipsă de iubire.
        Mintea este cea care nu iartă, cea care se străduieşte să controleze totul. E foarte greu să ierţi când asculţi vocea egoului şi e foarte uşor când ascuţi vocea inimii. Frica şi neiertarea îngheaţă.Iubirea trezeşte inimile
        “Mulți discipoli ai unui învățământ spiritual nu înțeleg încă necesitatea practicii. Ei se cufundă în lucrările Cabalei, ale astrologiei, ale magiei, ale alchimiei, ale spiritualității hinduse sau unei alteia, fac din acestea niște subiecte de conversație în care fiecare încearcă să impresioneze prin unele cunoștințe dobândite recent. Ei nu au învățat nimic din ceea ce înseamnă umilința, puritatea, răbdarea, bunătatea, recunoștința, ei nu știu cum să intre în armonie cu oamenii și întreaga creație, și de aceea sunt tulburați, se îmbolnăvesc, cu prima ocazie: lecturile lor i-au condus la marginea prăpastiei.Să nu vă închipuiți că veți avea acces cu ușurință la marile mistere, să rezolvați enigma universului, să primiți Inițierea și că, preocupați de aceste proiecte mărețe, veți putea neglija anumite activități ale vieții zilnice, atât de nedemne de voi, cât și toate adevărurile elementare ce v-ar putea lumina calea. Fiindcă tocmai aceste adevăruri elementare sunt cele mai importante; dacă le aplicați, veți găsiți atitudinea potrivită și, continuând să studiați, veți fi ocrotiți.”
        • O viziune adecvată a lucrurilor se obţine numai prin puritate. De aceea Învăţământul nostru pune accentul pe viaţa pură, atât în planul fizic cât şi în planul psihic.
        • Întregul destin al omului depinde de claritatea “ochiului său interior”, iar această limpezime depinde de modul său de viaţă. De îndată ce greşeşte, când încalcă legile divine, viziunea sa spirituală se întunecă, el nu mai este avertizat, nici îndrumat, şi se rătăceşte pe nişte căi fără ieşire. Depinde deci de fiecare dintre noi să conştientizeze relaţia ce există între comportamentul zilnic şi claritatea viziunii noastre. Acela care se decide să trăiască o viaţă curată, cinstită, nobilă, se purifică şi centrii săi subtili încep să funcţioneze. Bine călăuzit, bine orientat, el îşi regăseşte astfel izvoarele, câmpiile, lacurile, păşunile şi munţii adevăratei sale patrii.
        • Toate bogăţiile se găsesc în iubire, dar le veţi găsi cu adevărat numai atunci când veţi învăţa să iubiţi. Când două creaturi îşi descoperă iubirea, de ce trebuie atât de repede să şi-o irosească? De ce nu au înţeles că ceea ce li se întâmplă este promisiunea celei mai mari fericiri, a celei mai mari împliniri?…Dar cu condiţia să ştie să-şi folosească privirile, cuvintele, şi toate acele schimburi subtile ce se stabilesc între ele, pentru a se perfecţiona, a se înnobila. Evident, aceasta cere timp. Or, din ziua în care îşi descoperă iubirea, bărbaţii şi femeile nu mai ştiu să păstreze distanţele; şi tot atât de repede ei se resping, nu vor să se mai cunoască. Fiindcă au mers prea repede! Veţi spune: „Să păstreze distanţele? De ce?” Ca să folosească toate acele emanaţii care se degajă din ei pentru a se înălţa, a fi inspiraţi şi a încânta întreaga lume. Da, astfel ca să se poată afirma, văzându-i: „Cine sunt aceste două fiinţe? Din ele emană o lumină, ceva divin…” Fiindcă acesta este scopul iubirii: să radieze lumina.
          • Cunoaşte-te pe tine însuţi”…Evoluţia fiinţei umane trece obligatoriu prin cunoaşterea de sine. Dar explorarea lumii interioare este dificilă şi nu se face fără riscuri. Aici Ştiinţa Iniţiatică este atât de necesară, deoarece ne învaţă că înainte de a ajunge la regiunile limpezi şi luminoase ale conştiinţei: planurile cauzal, budic şi atmic, noi trebuie să străbatem regiunile întunecate ale planurilor astral şi mental inferioare unde suntem continuu ameninţaţi de iluzii şi rătăciri. Aceste regiuni pot fi comparate cu zone de ceaţă şi de praf. Ceţii îi corespund emoţiile grosolane ale inimii, iar prafului, rătăcirile intelectului. Pericolul constă evident în a rămâne aici, fiindcă praful ca şi ceaţa împiedică viziunea clară. Pentru a ne cunoaşte cu adevărat, trebuie să ne străduim deci să străbatem aceste regiuni nesigure pentru a atinge culmea spirituală, Eul nostru Superior.
          • IUBIREA

          “Cel care a învățat să lucreze cu gândul său, cu iubirea sa, este capabil să creeze niște curenți de forțe în planurile subtile: el se proiectează în spațiu și pătrunde prin esența sa toate creaturile vii, până la stele… Iubirea ne dă capacitatea omniprezenței, ne permite să ne adresăm dintr-odată miilor de suflete și să existăm în ele. Iubirea sa face dintr-un Maestru Spiritual o ființă colectivă. În planul fizic el este limitat, dar prin iubirea sa, el există peste tot în univers, până pe alte planete, fiind ajutat în munca sa de mii de spirite care îl însoțesc.
          Când cineva vorbește la radio, cum se face că îi putem auzi vocea în mii de orașe din lume? Cum s-a multiplicat această voce? Pentru că oamenii au instalat niște receptoare în casele lor. Așa se întâmplă și în invizibil, un Maestru Spiritual se poate adresa miilor de suflete, dar ele trebuie să-și fi instalat în prealabil „un post receptor”.

          • De la începutul timpurilor, Creatorul a pus în om tot felul de grăunțe, adică niște calități, niște virtuți, niște însușiri, niște înzestrări. Dacă multe dintre aceste grăunțe nu au rodit până acum, înseamnă că nici un soare nu le-a încălzit și luminat încă.
            Tuturor care se întreabă cum să știe dacă aceste grăunțe despre care vă vorbesc sunt ceva real, eu le voi răspunde: „Veniți lângă soare, el le face să crească și să iasă la lumină. În acea clipă veți vedea…” Dar acest soare care determină creșterea germenilor depuși în noi este desigur soarele spiritual, spiritul.
          • Intelectul şi inima constituie pentru noi două însuşiri indispensabile, dar ele nu ne vor oferi niciodată adevărata inteligenţă a vieţii. Pentru a obţine adevărata inteligenţă a vieţii, trebuie să dezvoltăm o a treia însuşire, intuiţia, care este în acelaşi timp o înţelegere şi o senzaţie.
            Atenţie însă, nu trebuie să confundaţi intuiţia cu clarvederea, care este o însuşire inferioară intuiţiei. De ce? Deoarece clarvederea nu ajunge mai departe decât percepţia obiectivă a planului astral şi a planului mental. Se pot vedea astfel formele, entităţile planurilor astral şi mental, dar nu vom înţelege nimic din ceea ce vedem. În timp ce, cu ajutorul intuiţiei nu vedem poate nimic, dar înţelegem lucrurile ca şi cum le-am vedea de o sută de ori mai bine, fiindcă le trăim.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s